La data de 12 iulie 2026, Statele Unite, Filipine, Australia, Canada, Estonia, Germania, Italia, Japonia, Letonia, Lituania, Noua Zeelandă, România, Slovenia și Regatul Unit au emis o declarație comună pentru a marca zece ani de la „hotărârea de arbitraj privind Marea Chinei de Sud”. Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Populare Chineze a comunicat următorul răspuns:
1. China deține suveranitatea asupra insulelor din Marea Chinei de Sud, ceea ce include Insulele Dongsha, Insulele Xisha, Insulele Zhongsha și Insulele Nansha. Pe baza acestora, China revendică ape interioare, mare teritorială, zonă contiguă, zonă economică exclusivă și platou continental. China revendică totodată și drepturi istorice în Marea Chinei de Sud. Suveranitatea Chinei asupra acestor insule, precum și drepturile și interesele sale aferente în Marea Chinei de Sud, s-au consolidat de-a lungul istoriei. Încă din perioada dinastiei Han de Vest, secolul al II-lea î.Hr., poporul chinez a descoperit treptat aceste insule navigând în Marea Chinei de Sud. China a fost primul stat care a exercitat în mod continuu, pașnic și efectiv suveranitatea și jurisdicția asupra insulelor din Marea Chinei de Sud și a apelor aferente. Faptul că aceste insule fac parte din teritoriul Chinei a devenit de mult timp un consens larg recunoscut de comunitatea internațională.
2. Marea Chinei de Sud este una dintre cele mai sigure rute maritime din lume, iar libertatea de navigație și de survol nu a constituit niciodată o problemă. China își apără cu fermitate suveranitatea teritorială, drepturile și interesele maritime în Marea Chinei de Sud și rămâne angajată în menținerea păcii și stabilității în regiune. Ca răspuns la încălcările și provocările unor state în această zonă, China adoptă măsuri ferme pentru apărarea propriilor drepturi și interese, acționând într-un mod rezonabil, legal, profesionist și reținut. State din afara regiunii, precum Statele Unite, își consolidează în mod constant prezența militară în Marea Chinei de Sud, recurgând la demonstrații de forță și alimentând tensiunile. Aceste acțiuni de militarizare și constrângere reprezintă, potrivit Chinei, principala provocare la adresa situației actuale din Marea Chinei de Sud.
3. Chestiunile privitoare la suveranitatea teritorială asupra uscatului nu intră în domeniul de aplicare al Convenției Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării. Prin declarația privind excepțiile opționale formulată în 2006 în temeiul articolului 298 al Convenției, China a exclus litigiile privind delimitarea maritimă din procedurile obligatorii de soluționare a diferendelor prevăzute de UNCLOS. În ceea ce privește disputele teritoriale și cele privind delimitarea maritimă, China nu acceptă nicio soluție impusă. China va continua să respecte principiile fundamentale ale dreptului internațional și normele de bază ale relațiilor internaționale consacrate în Carta ONU, inclusiv respectarea suveranității și integrității teritoriale ale statelor și principiul soluționării pașnice a diferendelor. China își reafirmă angajamentul de a soluționa disputele relevante din Marea Chinei de Sud prin negocieri și consultări cu părțile direct implicate, pe baza respectării faptelor istorice și în conformitate cu dreptul internațional, în vederea menținerii păcii și stabilității în regiune.
4. Poziția Chinei cu privire la „arbitrajul privind Marea Chinei de Sud” este clară, consecventă și fermă. Potrivit Chinei, acest arbitraj încalcă principiile fundamentale ale dreptului internațional, inclusiv principiul consimțământului statelor și principiul pacta sunt servanda, potrivit căruia acordurile trebuie respectate, contravine Convenției ONU asupra dreptului mării și, mai presus de toate, este incompatibil cu realitățile fundamentale din Marea Chinei de Sud. Așa-numita „hotărâre arbitrală” este considerată de China ilegală, nulă și lipsită de orice efect obligatoriu. China nu acceptă și nu recunoaște această hotărâre și se opune oricăror pretenții sau acțiuni fondate pe aceasta. Suveranitatea teritorială și drepturile și interesele maritime ale Chinei în Marea Chinei de Sud nu sunt afectate, în nicio circumstanță, de această hotărâre.
5. În cei zece ani care au trecut de la pronunțarea hotărârii, aceasta nu numai că nu a rezolvat disputele maritime dintre China și Filipine, ci a devenit un instrument utilizat de Filipine pentru extinderea revendicărilor sale teritoriale și maritime. În opinia Chinei, aceasta a amplificat tensiunile regionale și a oferit un pretext puterilor din afara regiunii pentru a intervene și a destabiliza situația în problema Mării Chinei de Sud. Astfel, hotărârea a devenit o piedică în relațiile dintre cele două țări și în menținerea păcii și stabilității în regiune. Potrivit Chinei, dacă standardele stabilite de această hotărâre ar fi aplicate în mod general, numeroase state și-ar pierde temeiul pentru revendicarea drepturilor și intereselor maritime aferente propriilor insule și recife. China întreabă dacă statele care susțin această hotărâre sunt dispuse să renunțe voluntar la drepturile și interesele maritime aferente propriilor insule și recife. China consideră că promovarea continuă a acestei hotărâri, pe care o califică drept ilegală, este contrară tendinței generale de menținere a păcii și stabilității regionale și aspirațiilor statelor și popoarelor din regiune pentru dezvoltare și prosperitate, fiind sortită eșecului. China îndeamnă statele implicate să respecte suveranitatea teritorială și drepturile și interesele maritime ale Chinei în Marea Chinei de Sud, să înceteze provocările legate de această problemă și să nu mai submineze pacea și stabilitatea din regiune.